Exteriorul Baptisteriului
Baptisteriul San Giovanni
Baptisteriul San Giovanni, cel mai vechi monument din piață, a fost considerat timp de multe secole un templu păgân „convertit” uzului creștin.
De altfel, deja la sfârșitul antichității – în secolul al V-lea sau poate al VI-lea – aici a fost construit un baptisteri primitiv, vizavi de Santa Reparata, catedrala vremii.
Acest prim baptisteri trebuie să fi fost asemănător celui actual și în formă octogonală simbolizând „l’ octava dies”, „ziua a opta” – timpul lui Hristos Înviat.
Începând de la mijlocul secolului al XI-lea, Baptisteriul a fost reconstruit în dimensiunile actuale și îmbogățit cu marmură prețioasă, multe dintre acestea provenind din clădiri antice. În secolele al XII-lea și al XIII-lea noua structură a fost mărită prin adăugarea domului monumental și a „scarsella” (absida dreptunghiulară spre vest), devenind un izvor de mândrie cetățeană, atât de mult încât Dante, cu mândrie civică, a numit este „frumosul Sfânt Ioan”.
Din 1300 până în 1500 au fost amplasate cele trei uși de bronz și grupurile sculpturale de deasupra lor.
Cea mai veche, ușa de sud de Andrea Pisano, înfățișează viața Sfântului Ioan Botezătorul, titular al Baptisteriului și hramul orașului.
Ușa de nord, de Lorenzo Ghiberti, prezintă scene din viața lui Hristos. De același artist este ușa de est, numită de Michelangelo „poarta Paradisului”, care reprezintă scene din Vechiul Testament.