Cel mai vechi monument din piață este Baptisteriul San Giovanni, care timp de multe secole a fost considerat un templu păgân „convertit” pentru uz creștin. De altfel, deja la sfarsitul antichitatii - in secolul al V-lea sau poate al VI-lea - a fost construit aici in fata Santa Reparata, catedrala de atunci, intr-o relatie spatiala asemanatoare cu ceea ce vedem astazi. Acest prim baptisteri trebuia să fie asemănător celui actual și în formă octogonală simbolizând „l 'octava dies”, „ziua a opta” – timpul lui Hristos Înviat, din timpul nostru marcat în unități de șapte zile. Acest simbolism se referă direct la Botez, sacramentul inițierii în credința creștină, prin care credincioșii trec de la moartea păcatului la viață nouă în Hristos, o „a opta zi” fără apus. Forma octogonală face aluzie la speranța creștină a unei învieri a morților și trebuie să fi avut o elocvență deosebită atunci când structura era încă înconjurată de un cimitir.

Începând de la mijlocul secolului al XI-lea, Baptisteriul a fost reconstruit în dimensiunea actuală și îmbogățit cu marmură prețioasă, dintre care multe provenind din clădiri antice. A fost perioada afirmării economice și politice a orașului, care a văzut mai întâi transferul la Florența a sediului guvernului imperial din Toscana și, apoi, autonomia Florenței față de Sfântul Imperiu Roman. În secolele al XII-lea și al XIII-lea, noua structură, mărită cu adăugarea domului monumental și a „scarsella” (absida dreptunghiulară spre vest), a devenit o sursă de mândrie pentru oraș: Dante îl numește „frumosul său San Giovanni” . Din 1300 până în 1500 au fost amplasate lucrările sculpturale pentru care este faimos Baptisteriul: cele trei uși de bronz și grupurile de bronz și marmură de deasupra ușilor: lucrări care, per total, ilustrează poveștile biblice pe care botezatul este invitat să le mediteze pentru a putea trăiește bine credința lui. Cea mai veche dintre uși este cea de acum la sud, înfățișând viața lui San Giovanni Battista, proprietarul Baptisteriului și sfântul patron al orașului: opera lui Andrea Pisano în anii 1330. Urmează cea din nord, executată de Lorenzo Ghiberti între 1402 și 1425. , cu scene din viața lui Hristos. În cele din urmă, „ușa Paradisului” (cum o numea Michelangelo), la est, cu scene din Vechiul Testament, modelate și turnate de Ghiberti între 1425 și 1450 (acum înlocuită cu o copie).

Porta di Andrea Pisano (usa spre sud)
cu scene din viaţa Sfântului Ioan Botezătorul

1) Anunțul îngerului către Zaharia
2) Zaharia devenind mut
3) Vizita
4) Nașterea Boteztorului
5) Zaharia scriind numele
6) Sfântul Ioan în copilărie în pustie
7) Predicați fariseilor
8) Proclamarea lui Hristos
9) Botezul adepților
10) Botezul lui Isus
11) Sfântul Ioan îl mustră pe Irod
12) Închisoarea San Giovanni
13) Vizita ucenicilor
14) Vizita ucenicilor la Isus
15) Dansul lui Salomee
16) Tăierea capului Sfântului Ioan Botezătorul
17) Prezentarea capului lui Irod
18) Salomeea își aduce capul la Irodiade
19) Transportul corpului
20) Înmormântare
O speranta
B) Credința
C) Caritate
D) Smerenia
E) Cetatea
F) Cumpătare
G) Dreptatea
H) Prudență.

Porta di Lorenzo Ghiberti (usa spre nord)
cu scene din Noul Testament.

1) Buna Vestire
2) Nașterea Domnului
3) Adorarea Magilor
4) Disputa cu medicii
5) Botezul
6) Ispita
7) Alungarea negustorilor din templu
8) Isus mergând pe apă și l-a salvat pe Petru
9) Transfigurarea
10) Învierea lui Lazăr
11) Intrarea lui Isus în Ierusalim
12) Cina cea de taină
13) Rugăciunea în grădină
14) Prinderea lui Hristos
15) Flagelatie
16) Isus înaintea lui Pilat
17) Urcarea la Calvar
18) Răstignirea
19) Învierea
20) Rusaliile
A) Sfântul Ioan Evanghelistul
B) Sfântul Matei
C) San Luca
D) San Marco
E) Sant'Ambrogio
F) San Gerolamo
G) San Gregorio
H) Sfântul Augustin.

„Poarta Paradisului” de Lorenzo Ghiberti (usa de est)
cu scene din Vechiul Testament.

Povești de:
1) Adam și Eva
2) Cain și Abel
3) Noe
4) Avraam
5) Isaac și fiii săi, Esau și Iacov
6) Iosif
7) Moise
8) Iosua
9) David
10) Solomon și regina din Saba.